Este fara indoiala una dintre cele mai grele ierni din viata mea. Unii au asemuit vremea din ultimele saptamani cu cea din 1954 (care nu face parte din viata mea, inca nu eram pe-aici), ramasa in istorie pentru inaltimea nametilor. Dupa cum se vede pe toate canalele de stiri, sunt blocaje mari si probleme serioase in numeroase localitati si pe multe drumuri, nu vorbim doar de suferinta si greutati, ci chiar de vieti pierdute.
Totusi, eu traiesc, din fericire, in Capitala acestei minunate tari. Capitala in care, chiar daca e acoperita de ninsori, viscol si ger, se poate (inca) trai si circula. Se circula bine pentru ca drumurile principale sunt curatate constant, prin urmare transportul in comun merge bine fata de alti ani sau alte asemenea "ocazii fericite". Transportul public mai merge bine zilele astea si pentru ca multi, foarte multi soferi au ales sa isi lase masinile acasa, in parcare sau oriunde au mai gasit loc sa le opreasca.
Au ales sau nu au avut incotro. Si aici voiam sa ajung.
Strazile ce nu fac parte din categoria "principale" au fost abandonate de autoritati si locurile de parcare sau multe masini parcate au ramas blocate. Cei care au "ghinionul" sa nu locuiasca la bulivard ajung cu greu acasa, fie cu masina sau pe jos, pe strazile inzapezite, cu gheata groasa sub zapada ce aluneca sub picioare sau roti. De exemplu, in zona in care stau eu, pe strada mea neprincipala, au venit sa ia zapada de pe drum abia ieri, pentru prima data de cand tot ninge.
Au ramas destule masini blocate si pe marginile drumurilor mari.
Dar ce credeti? Cineva munceste cu sarg pentru noi. Firmele care ridica masini.
Avem ridicatoare de masini, dar prea putine ridicatoare de zapada.
E mai usor sa faci bani, in continuare, de pe urma fraierilor care platesc taxe si impozite la stat. Daca faci parte din categoria celor cu salariul sub sau cel mult mediu, ghinion... O masina ridicata te costa mai mult de jumatate din salariu.
Asta pe langa nervii adunati seara de seara, cand ajungi in zona casei tale si te invarti inca o jumatate de ora, o ora.. dupa noroc, pentru a gasi un loc de parcare. Un loc controversat... poate interzis, poate ambiguu, pana la urma... ca nu iti vine nici sa parchezi tocmai in cartierul alaturat.
Ce e mai amuzant la romani este ca si daca ai locul tau de parcare si il cureti ... ca nah...ce sa faci... trebuie... risti sa ajungi seara acasa si sa fie ocupat de vreun smecher cu bulan. Si atunci... te invarti.. cum spuneam. Si o lasi undeva.. si a doua zi nu mai e. Si platesti. Ca traiesti. In Romania. Si de aia meriti sa platesti, ca nu te obliga nimeni sa mai stai. Dar tu stai, atunci plateste!
E adevarat ca este de mii de ori mai rau ce se intampla in restul tarii, in sate izolate, unde oamenii sufera chiar de sete, foame, intuneric, frig (si in Bucuresti sunt cazuri, stim cu totii de pensionari cu venituri de mizerie fara bani de caldura sau ceai). Dar am vorbit aici doar despre situatia drumurilor din Bucuresti pentru ca m-am confruntat direct cu ea. Si pentru ca muncim zi de zi pentru niste bani care se duc in niste buzunare pe nedrept.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu