"Peripetii" cautand casa... vezi ca am scris mult!

Cand te-ai mutat ultima data?
Cine a cautat casa? Fie ca vorbim de inchiriere, fie ca vorbim de o achizitie de pereti.
Daca tu esti cel care a cautat, tu ma vei intelege.
Hai sa admitem ca atunci cand iti cumperi casa iti acorzi un ragaz mai mare sa cauti, ca doar se presupune ca e pe termen foarte lung, investesti masiv, cauti cu mare atentie.
Dar cand stai deja cu chirie si e musai sa te muti, avand la dispozitie doar cel mult 10 zile, situatia se schimba putin. Nu dramatic, pentru ca de obicei inchirierile  se fac pe termen scurt sau mediu. Adik nu alegi pentru cine stie cati ani... Dar totusi, trebuie sa gasesti un loc in care sa te simti bine, sa poti dormi linistit, sa poti trai frumos (Carpe diem - deci sa te simti bine acum, azi, aici.. ce o fi maine, o fi, e maine).

Ei bine, cam asta a fost si situatia in care am fost pusa eu.

Si acum urmeaza o serie de ... sa le spunem "peripetii".

Poza ilustrativa :) atat

De reusit am reusit, am gasit apartamentul perfect. Dar cu ce pret :) si nu ma refer la bani, ca l-am scos prea bine, merita 110% banii, daca vorbim de calitate, confort vs pret. Ma refer la pretul stresului cautarii.

In primul rand, cand cauti casa, ai de ales intre particulari si agentii. Si sa zicem ca avand eu asa mult noroc, mi-am permis sa lucrez si cu agentii (asta adauga un cost suplimentar cautarilor mele de 100-150 euro).

Sa nu va mai tin in suspans, va spun de pe acum ca mi-am gasit tot singura apartamentul, agentiile iubesc apartamentele perfecte, care se dau si pe bani mai multi. Daca au apartamente nashpa te aburesc ca dom'ne zi mersi, la banii astia mai bun nici vorba. Daca vrei sa castigi ceva pe termen mediu, adika sa dai putin sau doar decent la chirie, iti cauti singur apartament si gasesti apartament bun, la pret bun, negociabil de bun-simt. Trebuie insa sa investesti timp, nervi si implicare maxima.

Eu mi-am gasit in doua zile, dar nu glumesc, stat non-stop pe site-uri si pescuit orice aparea nou. Telefoane. Problema a fost ca am niste tendinte de subapreciere acuta, asa ca nu am fost sigura ca am facut cel mai bun deal. Desi am dat avansul, urmand sa ma mut peste o saptamana, nu m-am oprit din cautari, fiarta fiind de teama ca nu am facut cea mai buna alegere. Mi-a luat o saptamana de peripetii sa ma conving ca avusesem dreptate, ca faptul ca am dat avans si mi-a fost tinut apartamentul a fost cel mai potrivit lucru pe care puteam sa il fac. :) Fiti  mai buni ca mine, iubiti-va mult si aveti incredere in voi.

 Pe scurt, prin ce am trecut eu, ce am vizionat:

1. Garsoniera mare.. mobila bunicii, bucataria cat chibiritul, mocheta pe jos, 200 euro??? atunci am trecut la cautat apartamente.

2. Tentativa de a viziona un ap promitator din descrierea proprietarului - pe scurt, cand i-am zis ca nu vin singura la vizionare s-a inchiriat brusc - norocul meu, nu zici?

3. Apartament prin agentie, langa cimitir, in bloc de manelisti, cu canapeaua strabunicii in bucatarie (deci un pat). Agentul mi-a zis ca pretul era demential datorita lui....hm... shit, tot nu merita (pana la urma am gasit singura la pret si mai bun, calitate mult mai buna)

4. Apartament la parter (detest parterul oricum, mi-e frica de hoti) dar am zis hai sa vaz. A fost cea mai oribila experienta posibila, horror, nici nu detaliez. Cert e ca am recunoscut casa peste o saptamana pe net, acum costa cu 50 euro mai putin si era zugravita... si tot era praf :))

5. Apartament confort 2, dar dragutel, imi placea. Dupa 30 min la fata locului m-am convins ca gandacii din bucatarie nu pleaca. Ar fi fost prea scumpa intretinerea pentru atatea fiinte. Plus ca am fobie, nu mananc 3 zile daca vad o astfel de vietate.

6. Apartament de vis, utilat complet, dar total nemobilat. zona buna, pret super. Am zis da din prima. Probleme: era doar pe un an, iar proprietara putin obsedata de pereti - mi i-a prezentat 40 min... wtf??? si tot am zis da (faza e ca peste un an se muta fiul acolo, de aici atata grija). Deci tot nu am zis nu. Am zis da. Insa ea a zis ca ma suna ea... se mai gandeste :)))

7. Puii mei, am plecat la urmatorul apartament. Cel in care stau acum si e prea bine. Dna respectiva de la apartamentul de vis m-a sunat peste doua ore sa imi spuna ca ma vrea. Era tarziu, dadusem avans la urmatorul, unde proprietara era tocmai in SUA, nu avea sa ma ... la cap, si aveam voie si cu motanul, si ... am zis ca soarta.. must be.

Mutarea era programata peste inca o saptamana. Puf..... prea mult timp, am zis eu. Si ma cam grabisem, dupa doar 5 minute stiusem ca ala era locul. Si.... dupa o criza de plans ca poate m-am grabit... am reinceput sa caut. :))))))

8. Poate cea mai ciudata intamplare din viata mea :) Un ap la pret bun raportat la descriere, prin agentie, zic ma duc sa vad. M-am trezit singura cu 4 barbati (2 agenti, 2 proprietari) intr-un ap cu hol ingust.... mi-a venit rau, am fugit pe holul blocului, era sa lesin, i-am mintit ca am probleme cu inima, pana la urma pareau oameni de treaba. Wtf din nou... de cand se fac vizionarile cu 4 barbati??? Oricum, ap era dragut, dar nu mai bun decat cel pe care deja il aveam in mana - cel cu avansul.

9. Am mai vazut un apartament batranesc destul de trist, cu o proprietara la fel de trista.. scump.. in fine, pe scurt, karma, trebuia sa ne intalnim si sa comunicam.

10. Tentativa de a viziona un ap la pret super care din poze promitea mult. Am vb mult la tel cu agenta... L-am ratat, s-a inchiriat cu 10 min inainte sa ajung.

11. Ultimul ap vazut, un frumusel cu AC la 10/10, dar: cald rau, micut, nu aveam voie cu matza, ca daca mirosea ceva nashpa cat de putin citez "zburam cu totul"... proprietara era tanara, dar pe cat de tanara pe atat de ciudata.... La fiecare aspect prezentat simtea nevoia sa accentueze ceva gen - fara acest televizor, sa fie clar, asta nu ramane, da??? Sau fara vase la bucatarie, sa fie clar, da?? (de parca se si practica sa iti lase omul farfurii :))) in fine. La final, i-am zis ca ne gandim si i-am dat mana ... si m-a luat asa de varful degetelor...hm... atentie la semne, oameni buni. Cand simtiti ca puteti comunica, e de bine, cand nu... mai ganditi-va. :)

12. Peste inca o ora de la punctul 10 am platit tot la apartamentul unde dadusem avans si ala a ramas.

Concluzia - eu am avut nevoie de o saptamana sa ma conving ca gasisem apartamentul potrivit. Si asta doar pentru ca nu am avut incredere in mine.

Cine poate n-are decat sa invete ceva din asta!

Rabdarea e de aur, daca ai ajuns aici, ca am scris mult, o ai :) te felicit!