Culmea teatrului: sa mergi la teatru sa-ti astamperi foamea de cultura si actorii sa o puna de cartofi prajiti

Am avut o zi lunga la munca (foarte buna de altfel) si pe seara am avut onoarea sa raspund unei invitatii la teatru (multumesc Roxana).

Si cum ziceam ca ziua a fost luuunga si am plecat tarziu de la biroul meu care nu e chiar in centru :D, am ajuns la intrarea in teatru in ultimul minut (inca putin si ar fi fost adio intrare), cu ajutorul colegului meu sefu' de departament (multumesc Filip), care a condus ca la curse numai sa prind minunea de piesa ("Dumnezeul de a doua zi" la Teatrul Act).

Acum de ajuns, am ajuns, si cum m-am linistit eu pe bancuta mea mi-am dat seama ca imi era o fooooame... dupa frumoasa lunga zi de munca desigur.

Dar imi zic, lasa, de mancat, vorba aia, mananci zilnic, dar foamea de cultura teatrala o satisfaci mai rar. Asa ca trec peste si incep sa savurez jocul actorilor... Timp de cateva minute... pentru ca... nu o sa ghiciti.. ei bine, Actorul se pune frumos pe curatat cartofi, pe taiat frumusel pe model "pai" si previzibil deja... pe prajit cartofi (pe un fel de resou:)))

Nu mult a trecut pana cand micuta sala (pentru cine nu a mai fost la Teatrul Act, e vorba de o sala mica, scena e in centru, actorii sunt foarte aproape de spectatori)  a fost inundata de un miros ademenitor de rumeneala ca la mama acasa!

Asa ca... se pare ca foamea de cultura se satisface tot cu cartofi prajiti :)

Glumesc, piesa a fost buna, jocul celor doi a fost captivant. A meritat. Recomand.

Pofta buna la cartofi...aaa, adica la cultura :)