"Viata fara muzica e TRIST" sau "scurt despre Rammstein la Bucuresti"

Auzul... unul din simturile pe care ne-am obisnuit sa le "take for granted" si atat. Uitam sa ne mai bucuram ca vedem, ca simtim adierea vantului, ca auzim... 

Daca vorbim strict de simtul auzului, doar cei care l-au pierdut intre timp pot spune cat de important este de fapt. 

Doar dupa ce nu mai putem auzi ganguritul sau vocea calda si inocenta a copilului iubit, a mamei care ne alina cu o vorba cand ne doare, doar dupa ce valurile marii nu se mai sparg cu sunet pentru noi, doar dupa ce trece una din zilele acelea in care simtim ca trebuie sa dam boxele la maximum si sa ascultam o melodie anume, iar si iar...dar nu ajunge la noi nimic... 

Sau mai mult, sa zicem ca avem in fata un concert live cu trupa sau artistul preferat si nu putem auzi acordurile atat de ravnite, vocea atat de pretuita a idolului.

Poate doar atunci o sa realizam cu adevarat cat de des uitam sa ne bucuram de lucruri "simple", cum ar fi simturile noastre. Azi auzul.

Viata nu e perfecta, dar in orice clipa putem gasi un motiv sa ne bucuram si sa fim recunoscatori pentru ceea ce avem, oricat de putin ni s-ar parea. Trebuie doar sa alegem sa facem asta, doar sa vrem. Poate nu ne iese din prima, dar cu siguranta vom avea de castigat pana la urma. 

Ce voiam sa zic si despre Rammstein la Bucuresti. Ei bine, recunosc ca trupa nu e pe lista mea "must listen", inainte de concert mai auzisem cel mult doua piese de-ale lor si sa zicem ca ..hm...nu. Oricum nu ma consider un etalon in materie de cultura muzicala, nici pe departe :)) 

Rammstein la Bucuresti, iulie 2013

Insa daca tot mi s-a dat ocazia de a merge la concertul asta, am ales sa ma bucur de experienta si atat. Auzindu-i live pot spune ca au sunat excelent. A fost cu totul altceva, am apreciat calitatea imbinarii acordurilor si vocilor, practica lor de a da live-uri de mare anvergura, exersata indelung, s-a vazut de departe. Probabil conteaza mult si partea financiara investita in aparatura de rigoare. Nivel international inalt. 

Ca o concluzie, daca vreti, viata e mai frumoasa si mai usoara daca te educi sa gasesti ceva frumos in orice situatie, daca te obisnuiesti sa vezi motiv de bucurie in lucruri atat de comune precum, de exemplu, faptul ca azi poti auzi...

Concert magnific Tarja Turunen, Mike Terrana si Orchestra simfonica Bucuresti. Beauty and the Beat

Sunt asa de fericita!!! Regina metalului simfonic, Tarja Turunen, a venit la Bucuresti alaturi de super bateristul Mike Terrana.

Concertul a fost aseara, pe 7 mai, la Sala Palatului, unde Orchestra simfonica Bucurestiului i-a insotit in extraordinara calatorie muzicala. Am zis orchestra simfonica, presupun ca de aici incolo nu raman prea multi sa citeasca :) Asta e, cine e cu noi striga Tarja! Cine nu.... e dreptul lor, totul e OK :)

Am zis deja concert magnific? Aaa, da. In titlu. Vreau sa repet: Magnific

Pentru mine a fost o experienta magnifica, nu pot descrie in cuvinte ce sentimente a putut sa imi transmita aceasta scena plina, dar plina (era si corul) de oameni talentati si iubitori de muzica, fie ea clasica, simfonica, fie rock, un amestec inedit si unic de orchestra, tobe si voce de soprana moderna. Sunetul a fost perfect, impunator, atmosfera calda si eleganta, iar prestatita tuturor, desi, in combinatia asta, multi nu se asteptau sa iasa asa, a fost extraordinara!

In plus cei peste 3.000 de oameni care mi-au fost alaturi (aproape toti) rezonau cu tot ce s-a intamplat acolo. Si spun aproape toti pentru ca intr-adevar au fost unii care se asteptau doar la rock simfonic, nu si la muzica de camera. Dar e problema lor (pana si eu ma numar printre ei, pentru  ca am auzit Tarja si am vrut sa merg fara ezitare, fara sa stiu ca va fi cu orchestra, ca va fi si muzica de opera), deci problema lor ca nu s-au interesat - spectacolul e unic, dar nu e nou - e usor sa afli ca e un mix - si arii celebre, si super tobe combinate cu orchestra, si mai ales Tarja - care e, in perceptia tuturor, reprezentata a rockului simfonic.

Rockeri zapaciti :) Sa nu ziceti ca e pleonasm 

Pana la urma sunt sigura ca toti au apreciat show-ul. Pana si cei cativa tineri rockeri care s-au adunat sa isi fluture pletele in fata tobelor lui Mike la bis :))) - cred ca doua minute, pentru ca apoi au fost evacuati. Cred ca ei au fost rockerii convinsi ca vin la concert rock suta la suta rock si dupa ce au vazut "marsavia" de combinatie cu muzica clasica au zis ca macar sa apuce si ei sa dea din cap pe o piesa, sa nu plece asa, nerezolvati. Dar au fost simpatici tare :)


Iata cele trei "genuri" de intamplari de pe scena spectacolului "Beauty and the Beat"

Ce va propun aici e absolut orientativ - nu se compara cu ce a fost in teren. E doar asa, sa va faceti o idee. Ce a fost acolo nu poate fi redat suta la suta prin cuvinte, video, prin internet. E doar punctul meu de vedere.

Asadar

Tarja rock simfonic (cu Mike si Orchestra)

Led Zeppelin

Leftover Cuties - Game Called Life

Doar un cantec. Fara alte cuvinte. Enjoy! (Multumesc, Roxi!)

Eurovision: Eu tin cu ea, maneaua mea

Daca tot e sa ne batem in manele la Eurovision, cum este cazul daca vorbim de piesa cu care concureaza Mandinga, atunci mie imi place Ivi Adamou din Cipru, cu La La Love. Super energie, super atitudine, bravo ei. Spectacol. Piesa e funny, clar maneluta... dar fata de Mandinga.... nici nu se compara.

Am fost intoxicati saptamani intregi cu Zaleilah din studio (care sa zicem ca era ok daca era mai rara) + Catena sponsor, asa ca as putea spune ca Zaleilah live a fost doza de soc a acestui tratament indelungat.

PS: Nu am putut sa nu observ in prima semifinala puzderia de femei sexy scoase la inaintare de statele europene. Parca in anii trecuti erau mai multi barbatei simpatici ... sau mi se pare mie? :D Astept cu interes partea a doua de maine, poate se egaleaza proportiile :P

Si daca o fi sa aiba un loc bun Mandinga, la final  (poate castiga :))), atunci va fi clar ca anul asta Europa a primit ce a cerut  look pitzi si manele.

Mai jos video oficial de prezentare La La Love: